•Unica deltă din lume, declarată rezervaţie a biosferei
•An de constituire: 1990
• Suprafaţa 580000 ha - 2,5 % din suprafaţa României ( Locul 22 între deltele lumii şi locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban)
• Una dintre cele mai mari zone umede din lume - ca habitat al păsărilor de apă
• Cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă
• Un muzeu viu al biodiversităţii, 30 tipuri de ecosisteme
• O bancă de gene naturală, de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal

     Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervaţie a biosferei este acela că, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităţilor antropice din ultimile decenii şi efectivele acestor specii ca şi habitatele lor au fost grav afectate.
Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare.
Mozaicul de habitate dezvoltate în RBDD este cel mai variat din România şi găzduieşte o mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la 5.429 de tipuri.
•30 tipuri de ecosisteme,
•5 429 specii, din care
•1 839 specii de floră
•alge planctonice (678 specii)
•licheni (107 specii)
•macromicete (38 specii)
•plante vasculare (1016 specii)
•3 590 specii de faună
•moluşte (91 specii)
•insecte (2 244 specii)
•peşti (135 specii)
•amfibieni (10 specii)
•reptile (11 specii)
•păsări (331 specii)
•mamifere (42 specii)
Bancă naturală de gene cu valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural mondial.

       La capătul unui drum ce depăşeste 2840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei.
Actuala configuraţie morfohidrografică a Deltei Dunării este rezultatul interacţiunii dintre fluviu şi mare în perioada Holocenului. La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut până aproximativ la nivelul actual, exista aşa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf, între promontoriul Jibrieni, la nord şi promontoriul Murighiol-Dunavăţ la sud, s-a format cordonul iniţial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenţii marini de-a lungul ţărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului şi Niprului.
Cel mai vechi braţ al Dunării, braţul Sf. Gheorghe, curgea în mare printr-un pasaj situat în capătul sudic al grindului Letea-Caraorman dezvoltând prima deltă a Dunării: Delta Sf. Gheorghe I.
Cel de-al doilea braţ al Dunării, Sulina s-a dezvoltat odată cu blocarea prin aluvionare a braţului Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a preluat un flux din ce in ce mai mare de sedimente şi a început să-şi formeze propriul edificiu deltaic: Delta Sulina.
În acelaşi timp, în partea sudică a zonei s-a format o mică deltă secundară Delta Cosnei datorită braţului secundar Dunavăţ. Delta Sulina a fost treptat erodată, în timp ce braţul Chilia, la nord şi Sf. Gheorghe, la sud şi-au construit propriile lor delte: Delta Chilia şi Delta Sf. Gheorghe II. Aceste două delte sunt formate din material sedimentar dunărean în timp ce materialul transportat de curentul litoral se acumulează la nord de braţul Chilia şi constituie formaţiunea Jibrieni.
Aspectul morfologic actual al Deltei Dunării se datorează ultimei ridicări a nivelului Mării Negre, care a creat condiţiile unei puternice aluvionări având drept consecinţe meandrări şi ramificaţii ale braţelor principale.

    Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice.
Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est.
Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din ţară.

     Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia sa geografică, Delta Dunării cu relieful său variat şi roditor, cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale, a atras prezenţa omului.
Pentru timpurile preistorice, vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea şi formele de cultură şi civilizaţie ale omului care a trăit aici. Tot litoralul de la Sinoie şi până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare şi evoluţie a civilizaţiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) – 5000- 3000 a.Chr. Figurinele de lut ce aparţin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieţi spirituale cotidiene, iar cele două statui de lut, cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia şezând”, reprezintă familia pereche şi sunt considerate capodopere ale artei neolitice universale.
Fortificaţiile cu şanturi şi valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie, Enisala, Babadag, Tulcea şi Somova, etc. şi movilele răzleţe de-a lungul fluviului sau pe creasta colinelor de la Dunăre la Razim, sunt vestigiile rămase din organizarea comunităţilor din epoca civilizaţiei fierului (1200- 500 a.Chr.).
Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol, la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol şi Enisala, ca şi marea cetate de refugiu de la Beştepe, sunt documente şi afirmări ale unei civilizaţii sedentare creată de autohtoni geţi, după cum i-am cunoscut din izvoarele greceşti, sau daci, după cele romane.
Urcând spre nord descoperim un mare centru economic în perioada romană, oraşul Halmyris (azi Murighiol). După Dinogeţia (de pe insula Bisericuţa din satul Garvăn), Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetăţile: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufăru), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), sau altele al căror nume s-a pierdut în timp, cum sunt cetăţile romane de la Enisala, cea de pe dealul Parcheşului, etc.
Portulanele şi hărţile genoveze, ca şi izvoarele bizantine, vorbesc foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. X- XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi), Licostoma (Periprava), Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale).
Războaiele ruso-turceşti din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, ca şi administraţia rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei Dobrogei la Ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti.
Cele două mari centre comerciale din inima Deltei Dunării: Chilia şi Sulina, au renăscut după războiul Crimeei. În perioada de la 1856 şi până la 1940, Sulina a cunoscut o dezvoltare economică, urbanistică şi spirituală, nu atât prin amploare, cît mai ales printr-un specific care a reuşit să o individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. Din toată zestrea sa spirituală şi urbană, astăzi mai dăinuie câteva clădiri, în frunte cu Palatul Comisiei Europene a Dunării, farurile ei vechi şi noi, iar bisericile şi cimitirul său îi dau cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată.

Distribuţia populaţiei pe teritoriul RBDD

    La sfârşitul secolului XIX în Delta Dunării locuiau circa 12.000 locuitori, iar în preajma celui de al doilea război mondial (1940) în Delta Dunării erau circa 14.000 de locuitori.
Pe teritoriul rezervaţiei sunt în prezent: 25 aşezări umane (un oraş - Sulina) cu o populaţie de 14 583 locuitori în 2002, din care 68.5% în localităţile rurale şi 31.5% în Sulina.
Aceste localităţi sunt concentrate în cea mai mare parte în lungul braţelor Dunării şi ocupă suprafeţe reduse de teren din cauza suprafeţelor mici de terenuri neinundabile existente.
Densitatea populaţiei este de circa 3,5 locuitori/km2, raportată la suprafaţa continentală a rezervaţiei.
Populaţia activă din rezervaţie este de circa 35,3% având un grad de ocupare de cca 81.4% repartizat diferenţiat pe activităţi:
•pescuit şi piscicultură (15,3%),
•agricultură şi silvicultură (29%),
•industrie, construcţii, comerţ, prestări servicii (15,7%),
•turism, transporturi, comunicaţii (15,4%),
•sănătate (1,9%),
•învăţământ, educaţie, cultură (5,7%),
•administraţie publică (13,5%)
•alte activităţi (3,6%).
Rata şomajului este de 18,6% şi este neuniform distribuită în localităţile rezervaţiei.

    Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupaţie a locuitorilor din Delta Dunării. Deşi astăzi resursa piscicolă a cunoscut un regres, pescuitul este în continuare principala preocupare. Localităţile unde pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor sunt: Crişan, Mila 23, Gorgova şi Sfântu Gheorghe.
Cea de-a doua ocupaţie principală a locuitorilor Deltei o constituie creşterea animalelor, care dintr-o activitate temporară (transhumanţa) a devenit o preocupare permanentă la sfârşitul secolului XIX. Localităţi cu tradiţie în creşterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfiştofca şi Caraorman
Agricultura tradiţională a fost practicată mai ales în zonele cu suprafeţe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi şi Pătlăgeanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare.
Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mică dezvoltare pe grindurile marine Letea şi Caraorman.
După 1960, pescuitul şi agricultura au cunoscut modificări prin intensificarea exploatării stufului (mai târziu abandonate), amenajări piscicole, mari incinte agricole şi silvice.

STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI
Structura etnică a populaţiei, conform datelor recensământului din 2002, era:
Români: 12 666 persoane (87%)
Ruşi, Lipoveni: 1 438 persoane (10%)
Ucraineni: 299 persoane (2%)
Alte etnii: (1%)
•Rromi: 69 persoane
•Greci: 63 persoane
•Turci: 17 persoane
•Unguri: 12 persoane
•Bulgari: 3 persoane
•Germani: 2 persoane
•Armeni: 2 persoane
•Alte naţionalităţi: 12 .

TURISM. Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD
Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie resursele turistice naturale şi antropice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului.

•Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.
•Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale şi marine, etc.
•Turism specializat – ştiintific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)
•Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, întelegerea şi preţuirea naturii)
•Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), are traditie în RBDD, multe familii de localnici găzduind şi însotind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor populatiei locale.
•Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari
•Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de peşte, şi vânatoare sportivă

    Odată cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (1990) a fost înfiinţată şi instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD).
Conform Legii 82/1993 cu modificările şi completările ulterioare, ARBDD este o instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului.
Obiectivele principale urmărite de ARBDD în gestionarea ecologică a teritoriului rezervaţiei sunt:
•conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent;
•promovarea utilizării durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale rezervaţiei;
•reconstrucţia ecologică a zonelor degradate de impactul activităţilor umane.