MEMORIU DE PREZENTARE
A JUDETULUI TULCEA   - descarca.doc

   Judeţul Tulcea ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, situată în extremitatea sud-estică a României, a cărui însemnătate vine din aşezarea lui la gurile Dunării şi ieşirea la mare. Paralela 450 latitudine nordică taie judeţul Tulcea în partea centrală, iar meridianul 290 41' 24" longitudine estică străbate oraşul Sulina, aflat la extremitatea estică a României.
   Înconjurat din trei părţi de apă, se învecinează la vest cu judeţele Brăila şi Galaţi, la nord cu Ucraina prin graniţa naturală Dunărea, la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud cu judeţul Constanţa.
   Suprafaţa judeţului este de 8499 km2, reprezentând 3,56% din suprafaţa ţării.  Judeţul cuprinde 51 de unităţi administrativ-teritoriale, municipiul Tulcea fiind reşedinţa  judeţului, cu o populaţie de 91841 locuitori, la 1 ianuarie 2008.
   Relieful judeţului Tulcea se caracterizează prin existenta a doua unităţi fizico-geografice distincte: una mai înaltă, în partea central - vestică, în cadrul căreia se întâlnesc elemente ale celui mai vechi relief de pe teritoriul României (respectiv unităţi de orogen vechi, hercinic) şi alta mai joasă şi mai nouă (din cuaternar) în N şi NE, respectiv lunca şi Delta Dunării.
   Unităţile mai înalte de relief sunt dispuse în 3 mari fâşii paralele, ocupând circa 32% din totalitatea jud. Tulcea: fâşia de N este constituită din munţii Măcinului (cei mai vechi munţi din România), tociţi, cu altitudinea max. de 467 m (Vârful Ţuţuiatu sau Greci), Podişul Niculiţel şi Dealurile Tulcei; fâşia centrală, extinsă între Dunăre (la V) şi lacul Razim (la E) este reprezentată prin Podişul Babadag, iar fâşia sudică corespunde compartimentului nordic al Podişului Casimcea care este parte integrantă din Podişul Dobrogei Centrale, constituit predominant din şisturi verzi prepaleozoice în fundament (care apar adeseori la suprafaţă) peste care se află depozite jurasice şi cretacice.
   Regiunile joase din teritoriu includ Delta Dunării, cea mai nouă formaţiune de relief a României, lunca Dunării, situată la periferiile de V şi N ale judeţului Tulcea, precum şi câmpia aluvială din preajma lacului Razim. Relieful tulcean variază între 0 m la nivelul Marii Negre (Sfântu Gheorghe) şi 467 m (altitudine în Vârful Greci). În cadrul Podişului Babadag (parte componentă a Podişului Dobrogei de N) se remarcă o importantă linie de falie, între Peceneaga (la NV) şi Camena (la SE), care separă Podişul Dobrogei de N de Podişul Dobrogei Centrale.
   Clima este continental excesivă, cu precipitaţii reduse (sub 400 mm /an), cu umiditate atmosferică ridicată în zona deltei, veri călduroase, ierni reci, marcate adesea de viscole, amplitudini mari de temperatură (66,30C) şi prin precipitaţii reduse. Zona litoral-maritimă a judeţului Tulcea se caracterizează printr-un climat mai blând, cu veri a căror căldură este atenuată de briza Mării Negre şi ierni cu temperaturi nu prea coborâte (media termică a lunii celei mai reci, la Sulina, este de   -0,60C).
         - Radiaţia solară globală variază de la cca. 125,0 Kcal/cmp/an.
         - Mediile lunii celei mai calde, iulie, urcă până la  23,5°C.
         - Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, coboară până la -1,8°C.
         - Maximele absolute au înregistrat 39,5° C la Mircea Vodă (20 august  1945).
        -Minimele absolute au coborât sub -26 °C în interior (Tulcea -26,8°C în ziua de 24 ianuarie 1942 şi Babadag -26 °C în ziua de 16 februarie 1911) şi sub -25 °C pe litoral, la Sulina -25,6° C, în ziua de 09 februarie 1929.
   Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt mai mici de 400,0 mm în regiunile  Deltei Dunării şi mai mici de 450,0 mm în partea continentală. Majoritatea  precipitaţiilor cad în semestrul foarte cald, aversele fiind foarte frecvente.
   Cantităţile maxime căzute în 24 de ore au fost înregistrate cu valori deosebit de mari:

• la 30 august 1924 la Sarichioi 243,0 mm; - la 29 august 1924 la Sulina 219,2 mm;
• la 30 mai 2002 la Babadag 111,0 mm;- la 06 august 2002 la Mahmudia 124,0 mm;                
• la 31 mai 2002 la Corugea  99 mm.

   Vitezele medii anuale ale vântului oscilează  între 0,8 şi 3,4  m/s la Tulcea;  2,0 şi 3,4 m/s la Mircea Vodă şi între 3,1 şi 5,3 m/s la Sulina.
   Viscolul reprezintă unul dintre fenomenele meteorologice specifice perioadei de iarnă, dar care se manifestă cu o frecvenţă în medie 3-5 zile pe an, aria de manifestare fiind posibilă în partea de est a judeţului unde zăpada este spulberată de vântul puternic a cărei viteză depăşeşte 20-25 m/ sec. ( februarie 1954 şi noiembrie 1975). 
   Reţeaua hidrografică a judeţului Tulcea, exceptând fluviul Dunărea, este relativ săracă.    Principalele râuri din judeţ au lungimi sub 60 km şi debite medii multianuale  sub 0,4 mc/s.
În judeţul Tulcea, apele sunt grupate în două bazine hidrografice de gr.I: Dunăre şi Litoral, care ocupă 71% respectiv 29% din suprafaţa judeţului. Suprafaţa ocupată de luciul de apă este de 461 875,7 ha din care ape curgătoare, 2 166,7 ha. 
   Cea mai importantă apă curgătoare din judeţul Tulcea este fluviul Dunărea. Cel mai mare debit cunoscut s-a produs în anul 1897, când la staţia hidrometrică Ceatal Izmail s-a estimat o valoare de cca. 19.000 mc/s şi cel măsurat la staţia hidrometrică Isaccea în anul 1970, de 18.000 mc/s.
   Debitul maxim cu probabilitatea de depăşire de 1% (o dată la 100 de ani) variază  între 16.00 mc/s la intrarea în judeţ şi 18.000 mc/s la Ceatal Izmail. Este de remarcat că această valoare maximă a fost atinsă recent în aprilie 2006, când la postul hidrometric Isaccea au fost 17 800 mc/s.
   Fluviul Dunărea mărgineşte judeţul Tulcea pe o lungime de 276 km prin cele trei braţe ale sale: Chilia, la nord - 116 km; Sfântu Gheorghe, la sud - 109 km; Sulina, median - 63 km.
Densitatea reţelei hidrografice (excluzând Delta Dunării) este cuprinsă între 0,1- 0,3 km /Km². Scurgerea medie multianuală a acestor cursuri de apă este redusă de la 1 l/s Km².
   Regimul hidrologic al acestor râuri este torenţial caracterizându-se prin viituri scurte, cu debite de vârf foarte ridicate şi prin perioade îndelungate în care debitele  sunt  foarte scăzute.
   Principalele râuri din judeţ, Teliţa, Taiţa, Slava şi Hamangia se află în bazinul Litoral. Toate sunt regularizate asigurând o scurgere corespunzătoare a apelor mari. Cel mai mare dintre acestea, Taiţa,  are suprafaţa bazinului de 591 kmp, lungimea de  57 km şi debitul mediu multianual de 0,35 mc/s.
   Apărarea împotriva inundaţiilor face parte din cadrul mai larg al politicii naţionale în domeniul apelor. Cadrul instituţional în care se desfăşoară această activitate este compus, în ordine ierarhică, din:
   -  Ministerul Mediului, care elaborează strategia şi politica naţională în domeniul apelor şi asigură coordonarea şi controlul aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în domeniul apelor. Acest minister are sarcina elaborării strategiei şi concepţiei de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţii hidrotehnice şi de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, prin Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă, care se subordonează  Comitetului Naţional pentru situaţii de urgenţă.
   Tot acest minister asigură monitorizarea situaţiilor de urgenţă, evaluarea informaţiilor, înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea, alertarea la nivel naţional, precum şi coordonarea aplicării unitare a măsurilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă prin Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă, organ tehnic cu activitate permanentă.
   -  Administraţia Naţională Apele Române, care implementează strategia şi politica naţională în domeniul apelor, gestionează cantitativ şi calitativ resursele de apă şi implementează directivele UE în domeniul apelor.
   - Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral Constanţa, care are aceleaşi atribuţii la nivelul bazinului Dobrogea-Litoral.
   - Comitetul bazinal Dobrogea-Litoral, care reuneşte factori de decizie din domeniul politic, administrativ, economic, cercetare - proiectare, protecţia mediului şi gospodărirea apelor din judeţele Tulcea şi Constanţa, organizat în scopul aplicării principiului solidarităţii umane şi interesului comun în domeniul gospodăririi apelor.

   - Sistemul de Gospodărirea Apelor Tulcea, care aplică strategia Administraţiei Naţionale Apele Române şi Direcţiei Apelor Dobrogea-Litoral în judeţul Tulcea prin compartimentele funcţionale care îl compun. S.G.A. Tulcea, prin compartimentul Dispecerat, asigură Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă generate de inundaţii al judeţului Tulcea iar prin specialiştii săi asigură conducerea Grupului de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, din Comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă.
   Cadrul legislativ în care se desfăşoară această activitate este dat, în principal, de Legea Apelor nr.107/1996 modificată prin Legea nr.310/2004 şi OUG nr.107/2002 modificată şi aprobată prin Legea nr.400/2005, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 638 din 12.05.2005 şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 420 şi Directiva cadru 2000/60/CE a Consiliului Uniunii Europene.

SITUAŢIA LUCRĂRILOR CU ROL DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR

   Situaţia juridică
   Pe  teritoriul  judeţului  Tulcea, schemele de  amenajare a cursurilor de  apă  au ca scop regularizarea şi îndiguirea acestora şi foarte rar atenuarea viiturilor prin  barare.
          Cele mai importante probleme privind apărarea împotriva inundaţiilor le creează  Delta  Dunării şi fluviul  Dunărea, în a cărei luncă inundabilă distingem:

• Lucrări de apărare ale localităţilor.

      a. Realizate prin investiţii finanţate de la bugetul de stat, cu asigurări de 5-10 % precum incintele Sulina, Sfântu Gheorghe, Mila 23, Pardina, Letea, Crişan, Gorgova, Tulcea, 23 August, Grindu, Măcin, Smârdan.
     b. Lucrările de apărare realizate prin contribuţia locuitorilor, cu asigurări sub 10%,   Mahmudia, Băltenii de Jos, Pătlăgeanca.
      2. Lucrări de apărare a amenajărilor agricole.
      a. Desprinse din cadrul fostei Centrale “Delta  Dunării”: A.A. Pardina, Tătaru, Sireasa, Sulina, Fortuna, Rusca, Carasuhat, Murighiol-Dunavăţ;
       b. Din administrarea  fostelor CAP-uri: Nufăru-Victoria, Beştepe-Mahmudia, Mahmudia-Murighiol;
        c. Incinte apărate de diguri din administrarea ANIF Tulcea:
Tulcea-Nufăru, Măcin-23 August, Peceneaga-Turcoaia, Ostrov-Peceneaga-Gârliciu- Dăeni.         
        d. Incinte agricole apărate de diguri din administrarea SGA Tulcea: I.C. Brătianu-Ciulineţ.
        e. Amenajările agricole Babina şi Cernovca au fost redate circuitului ecologic, fiind administrate, în prezent, de A.R.B.D.D. Tulcea.
        3. Lucrările de apărare ale amenajărilor silvice, aflate în administrarea ROMSILVA: AS Păpădia, Murighiol, Carasuhat, Rusca.  
        4. Lucrări de apărare ale amenajărilor  piscicole.

• SC Piscicolă Mila 23 – cu amenajările piscicole Stipoc, Obretin, Obretin II
• SC Piscicolă Murighiol – cu amenajările piscicole Murighiol, Grădina-Olandezului, Dranov, Dunavăţ I şi II, Carasuhat, Holbina I şi II, Periteaşca şi Perişor.
• SC Piscicolă Tulcea – cu amenajările piscicole Litcov, Iazurile Rusca. 
• SC Piscicolă Sulina  – cu amenajările piscicole Popina, Ceamurlia I şi II.
• SC Piscicolă Maliuc –  cu amenajarea piscicolă Maliuc. 
• ICPDD  – cu amenajarea  piscicolă Caraorman.
• SC  Piscicolă Chilia-Veche  – cu amenajarea  piscicolă Chilia II şi Hreblea, 

şi societăţi piscicole cu amenajări piscicole în complexul Razelm şi Babadag (S.C. Ecodelta, S.C. Piscicolă Jurilovca şi S.C. Piscicola Agrodelta Sarinasuf).
       Principalii deţinători - administratori ai lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor sunt:

• SGA Tulcea pentru majoritatea localităţilor din Delta Dunării.
• ANIF Tulcea pentru incintele de pe braţul Măcin şi Tulcea.
• Consiliile Locale pentru incintele fostelor CAP-uri şi a celor executate prin contribuţiile cetăţenilor.  
• Consiliul Judeţean Tulcea şi FPS pentru amenajări agricole desprinse din fosta Centrală CDD.

   Starea tehnică a digurilor de la Dunăre
   Majoritatea lucrărilor de apărare împotriva inundaţilor au fost executate în perioadele:

• 1980 – 1988 cele din administrarea SGA Tulcea
• 1956 – 1960 cele din administrarea ANIF Tulcea

          În afara digurilor Crişan, Gorgova şi Mila 23, lucrările de apărare împotriva inundaţiilor din Delta Dunării au între 20 şi 50 de ani de funcţionare.
După anul 1989 au fost executate reparaţii curente şi de întreţinere doar de SGA Tulcea şi RAIF Tulcea. Ceilalţi deţinători de terenuri din incintele apărate fie nu îşi asumă responsabilitatea lucrărilor de apărare (societăţi desprinse din CDD) fie nu au puterea financiară necesară întreţinerii (Consiliile locale), toate unităţile din incintele  agricole şi piscicole din Delta Dunării nu au personal pentru supraveghere, întreţinere-exploatare.
Din totalul localităţilor din Delta Dunării şi Lunca Dunării expuse pericolului de inundare, 14 localităţi sunt apărate de diguri administrate de SGA Tulcea.
          Pe braţul Sfântu-Gheorghe, localităţile de pe malul drept sunt apărate de digurile incintelor agricole aferente şi au planuri proprii de apărare întocmite de către Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
          Localităţile Sălceni, Ceatalchioi, sunt apărate parţial de digul incintei agricole Sireasa.
          Sunt localităţi amplasate pe grindurile de mal ale Dunării ce nu sunt apărate împotriva inundaţiilor sau sunt apărate superficial cu diguri iepureşti prost întreţinute, chiar distruse:  Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Ilganii de Sus, Vulturu, Pătlăgeanca.
         Se află în curs de realizare apărarea împotriva inundaţiilor a localităţilor Tudor Vladimirescu, Sulina mal stâng (Prospect) şi Pătlăgeanca.
          O caracteristică a apărării împotriva inundaţiilor în judeţul Tulcea este numărul mare de îndiguiri inelare a localităţilor în care se produce inundarea parţială a incintelor datorită infiltraţiilor puternice prin dig.
          În general nu sunt probleme de depăşire a cotelor de inundaţie, dar durata mare a undelor de viitură, 30-60 de zile, creează probleme de stabilitate a terasamentelor.  De asemenea, un impediment major în apărare îl constituie accesul la lucrările de apărare care se desfăşoară naval şi faptul că toate digurile intră aproape simultan în faza de apărare.
   Toate digurile de-a lungul Dunării au fost solicitate la maximum în primăverile anilor 2005 dar mai ales în 2006 când au fost înregistrate debite istorice cu probabilitatea de 1%. Ca urmare a acestor suprasolicitări unele diguri au cedat (Bălteni-Mahmudia, Ciulinet-Isaccea, Ostrov-Pecineaga) altele au fost menţinute cu eforturi deosebite (Sulina, Crişan, Mila 23, Nufăru-Băltenii de Sus, Sireasa, etc.). Descriem în continuare, pe scurt, evoluţia evenimentelor în cazul ruperii unor diguri.
   Digul incintei agricole Nufăru-Băltenii de Sus aparţinând de consiliul local Beştepe, prezenta de mai mulţi ani eroziuni pronunţate care ajunseseră pe taluzul interior în dreptul km 95+500 de pe braţul Sf.Gheorghe. Deşi atât în anii precedenţi, cât şi înaintea ruperii se încercase stoparea eroziunii cu piatră brută şi supra-înălţarea cu saci cu pământ, în limitele fondurilor avute la dispoziţie de C.L. Beştepe şi Consiliul Judeţean Tulcea, în ziua de 15 aprilie 2005 digul a cedat, inundându-se cele cca 800 ha teren agricol. Ulterior, datorită valurilor, digul a fost erodat intens în interior. Din lipsa fondurilor ruptura nu a fost reparată până în prezent, în incintă manifestându-se fenomenul de renaturare.
   Digul Ciulineţ- Isaccea aparţinând SGA Tulcea a cedat brusc, fără manifestări prealabile în imediata apropiere a portului Isaccea la cca. 50 m de capăt (închiderea digului în rambleul drumului Isaccea – port) în ziua de 10 aprilie 2006 ora 11.00. Ruptura s-a produs într-un loc în care digul se prezenta foarte bine; coronamentul era cu cca. 1,5m peste nivelul apei, taluzurile erau intacte şi bine înierbate, nu existau arbori sau construcţii în vecinătate. Deşi digul se afla sub presiune de cca. o lună, la data ruperii cota la Isaccea (487cm) nu atinsese valoarea maximă. Cota maximă a fost atinsă ulterior, la 25 aprilie (524 cm). Martorii oculari relatează ca au auzit un zgomot, iar din taluzul interior a ţâşnit o coloană de apă cu noroi. După câteva minute în dig s-a creat o breşă de cca. un metru, care datorită curentului de apă foarte puternic a început să se mărească rapid. CJSU Tulcea, CL Isaccea şi SGA Tulcea au trecut imediat la acţiune. Deoarece pe raza oraşului Isaccea funcţionau două cariere de piatră, toate mijloacele de încărcare şi de transport ale acestora au fost mobilizate pentru a transporta piatră brută la breşă. Ulterior la acţiune a venit şi Deltacons Tulcea cu mai multe autobasculante de mare tonaj şi cu un graifer plutitor. În ziua de 11aprilie 2009, în jurul orei 5 dimineaţa, la cca. 18 ore de la producerea evenimentului, breşa a fost închisă. În cursul zilelor următoare s-a lucrat la impermeabilizare. Ulterior, după retragerea apelor mari, zona breşei  a fost pusă în siguranţă cu fonduri alocate de la bugetul de stat. Au fost alocate fonduri şi pentru repararea în totalitate a digului Ciulineţ-Isaccea. Foarte probabil că breşa n-ar fi putut fi închisă dacă nu s-ar fi cumulat simultan mai multe circumstanţe favorabile: ruptura s-a produs foarte aproape de drumul de acces spre port; în imediata vecinătate au existat cariere de piatră dotate cu mijloace de încărcare şi transport de mare capacitate, şi aducerea graiferului plutitor care a putut aşeza piatra pe cealaltă parte a breşei unde mijloacele de transport nu aveau acces.
   Digul Cordon litoral Sulina-Sf.Gheorghe. Digul Cordon litoral nu a fost construit cu rol de apărare împotriva inundaţiilor. Scopurile principale pentru care a fost construit sunt: împiedicarea scurgerii haotice ale apelor din deltă în mare la nivele mari ale Dunării, împiedicarea eroziunii litoralului, împiedicarea pătrunderii apei sărate din mare în deltă, menţinerea pe tot parcursul anului a unor nivele relativ ridicate în complexul de lacuri Roşu-Puiu, asigurarea unei legături terestre între Sulina şi Sf. Gheorghe. Digul  are o lungime de 31km şi cota la coronament de +2m RMNS. În dreptul lacului Roşuleţ este prevăzut un deversor de ape mari cu lungimea de 250m şi cota la crestă de +1,20m RMNS. După punerea în funcţiune a acestui dig în anul 1994, la ape mari, au început să se manifeste frecvent următoarele fenomene (care nu aveau loc înainte): a) a crescut presiunea pe laturile de sud şi de est ale digului de apărare al oraşului Sulina; b) a crescut considerabil nivelul şi viteza apei pe canalele de centură aferente, erodând puternic malurile şi digul în aval de cele două poduri, spre plajă şi spre radiolocaţie; c) au apărut băltiri persistente şi de lungă durată în intravilanul localităţii Caraorman şi pe islazul localităţii Sf. Gheorghe; d) secţiunea de scurgere a deversorului a început să fie diminuată de plauri aduşi de vânt şi de curent.
   În cursul lunilor aprilie şi mai 2005, judeţul Tulcea s-a confruntat cu o viitură de amploare. Toate digurile au fost solicitate la maximum timp de peste două luni. La digul de apărare al oraşului Sulina au apărut infiltraţii puternice atât datorită materialului permeabil din care a fost construit digul cât şi datorită galeriilor de bizami. Pentru a reduce solicitarea pe acest dig, la începutul lunii mai 2005, la insistenţele COSU Sulina, CJSU Tulcea a propus, iar CMSU al Ministerului Mediului a aprobat execuţia unei breşe în digul Cordon Litoral în dreptul fostei gârle Sonda.  Breşa a fost executată în intervalul 12-14 mai 2005, cu o deschidere de cca. 40m şi adâncime de cca. 1m. Execuţia breşei a avut efecte pozitive, dar mai mici decât se anticipa. După trecerea viiturii, a fost aprobată investiţia de execuţie în regim de urgenţă a închiderii breşei care a fost finalizată până la finele anului 2005.
În primăvara anului următor, judeţul s-a confruntat cu viitura istorică din 2006. Fenomenele negative descrise anterior s-au amplificat. S-a hotărât iar spargerea digului Cordon Litoral, dar deoarece la închiderea gârlei Sonda s-a folosit piatră brută de mari dimensiuni, această poziţie n-a mai fost disponibilă. Noua breşă a fost executată în dreptul fostei gârle Împuţita, în intervalul 21- 30 aprilie 2006. După trecerea viiturii, breşa a fost închisă provizoriu prin împingerea cu buldozerul a materialului dislocat. Ar urma ca pe această locaţie să fie executat un alt deversor cu creasta la +0,80 m RMNS în cadrul unui proiect mai vast finanţat de BERD care vizează amenajarea acestei zone din Delta Dunării. Până acum această lucrare nu a început.
   Digul Ostrov-Peceneaga aparţinând ANIF Tulcea s-a comportat bine la viituri până în primăvara anului 2006. Pe toată durata lunii aprilie 2006, cota de inundaţie a fost depăşita cu până la 92 cm, digul fiind supus la infiltraţii şi presiuni foarte puternice pe toată lungimea lui, existând pericolul de a ceda în orice moment. Au fost necesare măsuri severe de preîntâmpinare a infiltraţiilor, înmuierii şi chiar a deversării digului. S-a intervenit cu saltele de fascine lestate cu saci de pământ, folie de polietilenă, piatră, pământ pentru înlăturarea fenomenului de infiltraţie, izolarea şi eliminarea grifoanelor, pentru supraînălţarea coronamentului digului şi protejarea taluzului interior şi exterior. Cu tot efortul depus, în 26 aprilie 2006 la ora 1910 digul a cedat, producându-se o breşă de cca 200m în zona km 3+500.          Incinta a fost inundată pe o suprafaţă de 1419 ha. Şoseaua Ostrov-Peceneaga a fost inundată pe o distanţă de cca. 3 km. După inundarea incintei s-a constatat că digul a început să se degradeze dinspre incintă datorită valurilor care erodau  taluzul şi coronamentul digului.
          În perioada 2006-2007, s-a executat închiderea breşei prin realizarea unui dig tip potcoavă în lungime de 310 m, s-au executat completări terasamente de cca. 5000 mc de la km 0 - 0+3000.
          În anul 2009 s-a început lucrarea de reabilitare în complex a amenajării având ca etape: reabilitarea şi modernizarea reţelei de drum; reabilitarea digului Ostrov-Peceneaga pe porţiunea dintre breşă şi încastrarea în DJ 222F Ostrov şi reabilitarea lucrărilor de irigaţii.
După aceste viituri au fost alocate fonduri de la bugetul de stat pentru reabilitarea digurilor Sulina, Crişan, Mila 23, Ciulineţ-Isaccea, Ostrov-Peceneaga. Aceste fonduri nu au acoperit în totalitate de la început proiectele de reabilitare, investiţiile continuând an de an în limitele fondurilor alocate.
          Au continuat lucrările de investiţii la digul Tudor Vladimirescu. D.A.D.L. Constanţa a început şi investiţia de apărare a localităţii Pătlăgeanca.
   Apărarea împotriva gheţurilor de pe Dunăre.
În iernile foarte geroase, pe Dunăre apar sloiuri care au tendinţa de a se bloca în anumite zone, în special între mm 49 şi mm 52, aval de portul Isaccea. Blocajele au tendinţa de a se transforma în zăpoare a căror consecinţă este creşterea accentuată a nivelului în amonte punând în pericol unităţile economice şi sociale. În asemenea situaţii, AFDJ Galaţi patrulează cu spărgătoare de gheaţă şi alte nave mari pentru  fluidizarea sloiurilor şi  asigurarea condiţiilor de navigaţie. De-a lungul timpului s-au produs mai multe astfel de blocaje, marea majoritate fiind străpunse cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă. O situaţie deosebită a avut loc în februarie 1985, situaţie pe care o prezentăm amănunţit mai jos.
   Zăporul din februarie 1985. Iarna anului 1985 a fost una foarte geroasă. În aceasta iarnă au fost înregistrate recorduri absolute ale temperaturilor minime în multe localităţi din ţară. În cursul lunii februarie 1985, temperaturile medii zilnice în judeţul Tulcea s-au situat sub -10°C, minimele atingând frecvent -20°C. Încă de la începutul lunii, pe Dunăre curgeau sloiuri pe întreaga suprafaţă. Datorită navigaţiei intense din acea perioadă (care însă era permisă doar în timpul zilei), şi acţiunii spărgătoarelor de gheaţă ale AFDJ Galaţi, blocarea sloiurilor era împiedicată.  La mm 49 se formau blocaje de sloiuri. Aceste blocaje erau frecvent străpunse de spărgătoarele de gheaţă şi de navele maritime, dar se refăceau repede după trecerea acestora şi mai ales în cursul nopţii. În dimineaţa zilei de 14 februarie 1985 navele care au încercat să treacă, au rămas blocate. Totodată, cota la Isaccea a crescut rapid (495 +35), în timp ce cota la Tulcea a scăzut semnificativ (240-37). Încercările din zilele următoare de a sparge blocajul au eşuat. În blocaj au fost prinse 16 nave româneşti şi străine. Grosimea gheţii datorată suprapunerii sloiurilor a ajuns la 8 m iar lungimea blocajului se întindea între mm 49-52. Cota la Isaccea crescuse până la 518 cm (pentru comparaţie: maxima istorică din 25 aprilie 2006 a fost de 524 cm).  Exista pericolul inundării localităţilor din amonte. În această situaţie s-a apelat la sprijinul armatei care a dislocat la Isaccea o unitate de geniu (123 militari) şi mijloace tehnice adecvate (dintre care 4 elicoptere). În intervalul 19-26 februarie s-a dinamitat podul de gheaţă  executându-se în acest scop 365 explozii şi utilizându-se 17.500 kg de trotil, reuşindu-se în final străpungerea blocajului.
   Apărarea împotriva inundaţiilor generate de precipitaţii
De-a lungul timpului, în judeţul Tulcea s-au produs precipitaţii foarte intense care au afectat localităţi  precum Tulcea, Babadag, Turcoaia, Greci, Mahmudia şi altele.    
Efectul catastrofal al precipitaţiilor cu intensitate excepţională  s-a amplificat ca urmare a următorilor factori naturali şi organizatorici:

• Relieful accidentat cu posibilităţi de concentrare a scurgerilor;
• Lipsa lucrărilor de regularizare (colectare şi evacuare) a scurgerilor de pe versanţii limitrofi localităţilor;
• Inexistenţa rigolelor pluvio şi subdimensionarea celor existente;
• Lipsa plantaţiilor forestiere pe formaţiunile torenţiale nepermanente, în bazinele de recepţie a acestora şi lipsa zonelor de protecţie  împădurite  pe cursurile de apă permanente.

   Deşi cele mai importante râuri din  judeţ (Teliţa, Taiţa, Tabana, Slava şi Hamangia) sunt regularizate, există situaţii când capacitatea de transport a albiilor este depăşită sau când fenomenele se produc pe cursuri neregularizate. Localităţile Babadag, Turcoaia, Greci şi Mahmudia  au fost cuprinse în lista cu potenţial de risc la inundaţii şi au fost făcute demersuri pentru derularea unor lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.
          Pentru evitarea unor astfel de situaţii se impune executarea unor lucrări de apărare specifice fiecărei localităţi.

• Babadag –  Continuarea spre amonte a lucrărilor de regularizare pe pârâul Tabana şi captarea şi evacuarea dirijată a scurgerilor de pe versanţi.
• Cerna – Interceptarea scurgerilor din extravilan printr-un canal de centură şi regularizarea tronsonului intravilan a pârâului Cerna.
• Turcoaia – Consolidarea depozitelor de steril, interceptarea şi evacuarea dirijată a scurgerilor, împădurirea versanţilor.
• Mahmudia – Corelarea lucrărilor de apărare împotriva viiturilor de la Dunăre cu cele provocate de precipitaţiile torenţiale, prin executarea unor lucrări transversale  prin dig cu acţiune reversibilă sau executarea unei reţele de canale colectoare şi a unei staţii de pompare evacuare.
• Greci – Localitate cu potenţial de risc la inundaţii din precipitaţii, se impune captarea apei în amonte de localitate printr-o acumulare nepermanentă şi regularizarea pârâului Recea.  

          În majoritatea localităţilor judeţului, se impune executarea lucrărilor de canalizare a scurgerilor, redimensionarea şi menţinerea permanentă a capacităţii de transport a acestora.
          Se impune reconsiderarea protecţiei obiectivelor social-economice de pe teritoriul judeţului pe baza unor studii  care să includă schimbările  morfologice din Deltă şi elaborarea unui program unitar de gospodărire a apelor şi protecţie, cu identificarea surselor financiare pentru aplicarea acestora.